”Violenţa generează, de obicei, violenţă.” – Eschil

Pășind în viață pe cărările violenței, ca martor sau experimentând, vătămările survenite sunt în măsură să producă dezechilibre fizice sau/și psihice, pe termen scurt sau lung, precum: tulburări de stres post-traumatic și sinucidere, tulburare de identitate disociativă, depresie, anxietate, risc crescut de boli cardiovasculare.

Consecințele asupra sănătății sunt în strânsă legătură cu forma violenței, vârsta și genul victimei. La vârste fragede, în etapa de dezvoltare cognitiv-emoțională și socială copilul este mult mai vulnerabil și afectat din cauza actelor de violență.

Dificultățile de exprimare a trăirilor intense, a emoțiilor precum furie și frustrare sunt factori determinanți ai violenței.

Violența se regăsește atât în familie cât și în școală, copilul preia cu o mai mare ușurință puterea exemplului și refulează prin violență, iar lucrul acesta se întâmplă atunci când nu reușește să își exprime emoțiile într-un mod adecvat, când nu se face înțeles, auzit, ascultat, acceptat, iubit.

Când încrederea și stima de sine este scăzută, competiția între frați, prieteni/colegi poate determina acte de violență. Studiile de specialitate arată că agresivitatea poate fi preluată și din expunerea la jocuri sau filmele ce prezintă un astfel de comportament. De cele mai multe ori copilul violent este marginalizat și devine mai reactiv, iar convingerea că pedeapsa va schimba comportamnetul nu susține schimbarea. Motiv pentru care exemplele sănătoase de acțiune și comunicare fac diferența, mediul securizant de acasă în care copilul este validat și susținut va diminua sau elimina violența.

Ce poți face atunci când te confrunți cu astfel de situații?

Este important să înveți să recunoaști actul abuziv, apelează la o persoană de referință, accesează programe de educație sau contactează instituții specializate de prevenție și stopare a actelor de violență.

Puterea e în mâinile tale!

Carmen Mariana Ardeleanu, psiholog