Andreea Bucur, o voce care îți atinge sufletul – interviu cu soprana Andreea Bucur cu ocazia zilei sale de naștere

Andreea Bucur, o voce care îți atinge sufletul – interviu cu soprana Andreea Bucur cu ocazia zilei sale de naștere

La mulți ani fericiți, Andreea! Îți mulțumim că ai acceptat să ne acorzi acest interviu, aici, la repetiții, în apropierea zilei tale de naștere – 15 septembrie.

1. În primul rând, spune-ne cum ai descoperit pasiunea ta pentru cântat și mai ales pentru acest gen muzical? Poți să-ți amintești un moment anume care a aprins interesul tău în a urma o carieră în operă sau muzică clasică?

Cu tot dragul și mulțumesc mult pentru urare! Sincer, nu eu am descoperit aceasta pasiune. La vârsta de 9 ani, fiind membra corului de copii Radio, dirijoarea corului, doamna Eugenia Văcărescu Necula, a remarcat talentul meu și, fără să exagerez, le-a impus părinților să mă transfere la Colegiul de Muzică „Dinu Lipatti”, spunându-le că în viața dumneaei a mai recomandat încă 4 copii și nu a greșit… una fiind Roxana Briban. Așa am pornit pe acest drum, la început studiind chitara și pianul, apoi din clasa a IX-a, am studiat canto clasic.
Dupa pensionarea doamnei Necula, m-am dus la corul „Symbol” – Jean Lupu, acolo am fost solista corului timp de 12 ani. Și aici am avut un dirijor, în persoana maestrului Jean Lupu, care m-a admirat și incurajat să urmez canto clasic. Ulterior am absolvit studiile de licență și master, la Universitatea Națională de Muzică din București.

2. Ca tânără soprană, probabil ai întâmpinat diverse provocări în călătoria ta profesională de până acum. Poți să ne împărtășești o experiență memorabilă sau un obstacol anume pe care l-ai întâlnit în cariera ta până acum și cum l-ai depășit?

Da, am avut o experiență pe care nu am s-o uit niciodată si din care am învățat ce înseamnă respectarea unui contract. În anul III de facultate mi se oferise rolul principal într-un spectacol, la Opera Boemia din Praga. Cum acolo toate spectacolele se cântau în cehă, am rugat regizorul ca eu să-l cant în limba italiană, așa cum era originalul…. A muncit să-l transcrie, eu trebuia să-l cânt în italiană, iar restul distribuției în limba cehă. S-a întâmplat să nu pot pleca în Cehia întrucât eram angajată la un teatru muzical și nu mi s-a permis să plec o lună întreagă pentru premiera spectacolului din Cehia. Nu vreți să știți ce scandal a urmat, câte telefoane și amenințări am primit de acolo. Asta a fost o lecție serioasă pentru mine și, de atunci, îmi respect toate contractele.

4. Opera și muzica clasică presupun din partea interpreților transmiterea emoției profunde prin cântat. Cum te conectezi și cum exprimi emoțiile unui personaj sau ale unei piese când te afli pe scenă?

În primul rând învăț foarte bine rolul și apoi mă transpun în personajul pe care îl interpretez. Practic uit că sunt Andreea Bucur. Doar intrând în pielea personajului și punând suflet reușești să fii credibilă și să transmiți emoții celor care te văd și ascultă.

5. Cum ai descrie în minimum de cuvinte activitatea ta în cadrul Teatrului Muzical Ambasadorii? În ce producții ale Teatrului Muzical Ambasadorii te putem vedea și ce alte proiecte ai în plan profesional?

Pasiune, muncă, satisfactie alaturi de un colectiv foarte frumos. Pe de altă parte, la Opera Națională din București, pe 12 octombrie, voi fi Susanna în „Nunta lui Figaro”.

6. Am observat-o pe fetița ta pe scenă îmbrăcată în albinuță. O minunăție de copil! Are înclinații spre artă, spre cântat?

Mulțumesc! Faptul că am avut spectacole la teatru si operă până în ultima lună de sarcină și imediat după nașterea ei… poate însemna că a preluat ceva de la mine. Da, spun că are înclinații. Practic, este lângă mine când repet rolurile și mă ascultă cu multă atenție.

7. Ce frumos! Abia așteptăm să o revedem. Ce sfaturi ai pentru tinerii care vor să urmeze o carieră în muzică, indiferent de genul pe care îl aleg? Dar pentru cei care se îndreaptă către muzica clasică?

Aș vrea să-i sfătuiesc să nu uite că în această profesie trebuie să muncești permanent, atât în timpul studenției, cât și după aceea. Nu trebuie să creadă că din clipa în care au pășit pe scenă și au făcut câteva roluri, gata, pot merge înainte pe toate cărările, fără să mai studieze. Este imposibil acest lucru. Studiul se face permanent, cu multă muncă și seriozitate, pentru că, altfel, nu poți să ajungi la  standarde foarte ridicate.

Te apreciem mult, Andreea! Îți mulțumim pentru amabilitatea de a ne răspunde la întrebări și îți dorim mult succes!

Echipa TMA

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicată.

Sari la conținut