15 septembrie 2023

Suntem încântați că ne oferi astăzi, cu ocazia zilei de naștere, un interviu chiar aici, in culisele Sălii Mari a Palatului Național al Copiilor, locul unde lucrezi cu atâta dăruire. Ne bucurăm, totodată, să aflăm mai multe despre cariera și experiența ta muzicală în lumea magică a copiilor. Să începem!

Cum ai ajuns să vă dedicați muzicii pentru copii?

Odată cu integrarea în colectivul Teatrului Muzical Ambasadorii, am intrat cu totul în universul poveștilor și al copilărieri, ocazie cu care am început să cânt muzica dedicată celor mici. Mi-am adus aminte, pe de o parte, cu nostalgie de spectacolele pe care le susțineam în aceleași săli în care jucăm acum, pe vremea când eram copil, de cum era copilăria generaţiei noastre. Pe de altă parte, acum sunt zilnic în lumea picilor, cei de azi, evoluaţi, atipici comparativ cu cei de atunci și gust alături de ei bucuria şi jocul. Da, cântăm pentru ei ,dar şi cu ei deoarece mulţi dintre ei învaţă piesele muzicale din spectacole imediat şi revin să vadă acelaşi spectacol de mai multe ori.

Care este cea mai mare satisfacție pe care o obții din interacțiunea cu copiii?

Cea mai mare satisfacție este feedbackul pozitiv pe care copiii îl trimit. Ei iți dau fericire pentru că sunt sinceri și direcți. Ei spun ce simt, ce cred. E o interacțiune permanentă cu micii spectatori, trebuie sa te mulezi instant după reacțiile lor și, de cele mai multe ori, nu poți anticipa răspunsurile lor: dacă ovaționează sau sancționează anumite aspecte ale acțiunii. Generația de azi este una efervescentă și nu poți decât să savurezi farmecul lor și să construiești inspirându-te și de la ei.

Cum ai găsit inspirație pentru interpretările pe care le dați personajelor pe care le interpretezi?

Atunci când construiești orice rol, folosești tot ce știi despre personaj, poveste, context. El trebuie ancorat însă și în realitatea noastră, pe care copiii de azi o știu. Țin cont însă și de experiențele precedentelor spectacole, de ceea ce le place copiiilor și de ce ar vrea sa vadă sau ce ar trebui să afle și să își asume. Să nu uităm ca toate poveștile au caracter educativ si este modul in care un copil trăiește experiențe profunde din care învață. Într-un interval scurt de timp, fără ca experiențele să fie reale, fără să îi afecteze direct, cei mici pot lua aminte ce e bine și ce e rău. Să stiți însă că și noi, cei de pe scenă, învățăm  de la copiii din public. Atunci când te gândești cum ar trebui sa fie un personaj, te gândești cum ar fi bine pentru ei să fie și cum le-ar plăcea.

Care consideri că ar fi cea mai mare provocare atunci când performezi pentru copii?

Cea mai mare provocare este să creezi un personaj sau un spectacol, pe care ei să îl iubească, să îl țină minte și să își dorească să îl revadă sau chiar să solicite, (așa cum s-a întâmplat cu spectacolul Cutiuța Muzicală), construirea continuării poveștii într-o a doua parte sau reapariția personajului în alt context (noi le vom oferi si aceasta surpriza într-o viitoare construcție teatrală, datorită succesului înregistrat de personajul Păcală). Sunt copii care s-au declarat fani ai Teatrului Muzical Ambasadorii și, când revin la o nouă producție, ne spun că țin minte ce am jucat noi în alte spectacole și ne povestesc cu ce emoții și impresii au rămas.

Minunat. Care este melodia sau spectacolul pentru copii de care ești cea mai mândră?

Cel putin deocamdată, după o experiență de 1 an și jumătate pe scena acestui teatru, copiii care revin la spectacole își aduc aminte de Scufița Roșie din spectacolul Vrăjitoarea Kera și cele 7 nestemate dintre rolurile jucate de mine. Nu știu dacă spectacolul, personajul sau melodia interpretată mă face să mă simt mândră, dar sunt fericită că mă identifică cu acest personaj. Astăzi mi-au spus niște fetițe din rândul 1, într-un moment din spectacolul Bambi, când treceam cu toții printre copii prin sală: “tu ești preferata mea, Scufițo, ești iepuroaica mea preferată!”, (eu interpretând în musicalul „Bambi – Povestea pădurii” rolul „mama iepurașilor”).

Ce sfat ai oferi tinerilor artiști care își doresc să se dedice teatrului sau muzicii?

Este o profesie pentru care trebuie să fii dedicat și implicat total. Să își urmeze pasiunea cu încredere și sinceritate!

 Ce planuri ai în viitorul apropiat?

Pentru viitorul apropiat nu am planuri, am o agendă încărcată cu treabă și vreau să îi facem pe copiii din sală fericiți. Nu am așteptări, dar aștept să aflu ce planuri are viața cu mine, iar surprizele plăcute le voi primi cu brațele deschise.

 Care este cea mai dragă amintire pe care o ai din copilărie?

Am avut o copilărie de vis, am făcut tot ce mi-am dorit. Am cântat, am dansat, am urmat cursuri de pian, am jucat în filme, am invățat să dansez „step”… Îmi plăcea școala, eram olimpică la matematică și limba romană. Nu știu cum, dar aveam timp să mă și joc mult și aveam foarte mulți prieteni. Cea mai mare bucurie am avut-o când am fost admisă la „Școala de Balet”, Liceul „Dinu Lipatti” de atunci. Am fost în joacă să dau examen de admitere și din joacă mi-am urmat un vis. La 9 ani am spus celor din comisia de admitere: “eu vreau să fiu balerină ca Ana Pavlova, așa cum am văzut în film!”

 

Mulțumim frumos, Silvia!